Copilul tău nu are nevoie de fișe mai grele. Are nevoie de fișe mai clare.

Când este prea mult, apare blocajul

De multe ori spunem că „este doar o fișă”. Doar o pagină cu exerciții. Doar câteva cerințe în plus. Însă pentru un copil mic, acea pagină nu este „doar” ceva simplu. Este un spațiu plin de informații care îi solicită atenția, memoria și capacitatea de înțelegere simultan.

Creierul copiilor de 4–6 ani funcționează diferit față de al nostru. Atenția lor este limitată și se mută rapid de la un stimul la altul. Memoria de lucru este încă în formare, ceea ce înseamnă că pot procesa doar o cantitate redusă de informație în același timp. În plus, capacitatea de a filtra ce este important și ce poate fi ignorat nu este încă bine dezvoltată.

Atunci când o pagină este încărcată cu multe exerciții, explicații, desene și cerințe, informațiile ajung să concureze între ele. Copilul nu mai știe pe ce să se concentreze mai întâi. Se uită, începe, se oprește, revine, ezită. Nu pentru că nu poate. Ci pentru că este prea mult, prea repede.

În loc să sprijinim învățarea, riscăm să creăm o stare de copleșire. Iar când apare această stare, copilul începe să se retragă. Își pierde încrederea, devine nesigur sau spune că nu vrea. Nu este lipsă de capacitate. Este un mecanism firesc de protecție în fața suprasolicitării.

În timp ce copilul lucrează simplu și clar, părintele poate sta lângă el.

Nu ca evaluator. Ci ca partener.

Învățăm împreună. În ritmul lor. Pentru că educația nu înseamnă cât de mult pui pe o pagină.

Ci cât de bine se așază în mintea copilului.

De aceea, simplitatea nu este un compromis. Este o alegere conștientă, potrivită vârstei. Atunci când reducem zgomotul vizual și informațional, îi oferim copilului șansa de a reuși. Iar reușita, chiar și într-un exercițiu mic, este cea care construiește dorința de a continua.