Sari la conținut
Cărțile tipărite ajung prin curier, cele de printat acasă intră instant în contul tău• 14 zile drept de retur la cărțile tipărite• Abonează-te la newsletter și afli primul promoțiile și codurile de discount• Plată securizată cu cardul• Cărțile tipărite ajung prin curier, cele de printat acasă intră instant în contul tău• 14 zile drept de retur la cărțile tipărite• Abonează-te la newsletter și afli primul promoțiile și codurile de discount• Plată securizată cu cardul
Vezi cărțile
Kiddonia

De ce copiii au nevoie de profesori curioși, nu doar exigenți

Publicat pe 19 noiembrie 2025

Într-un podcast recent despre educația copiilor, Lavinia Stan — psiholog, pedagog și specialist în dinamica emoțională a copilului — a spus o frază care a rezonat profund cu mii de părinți și cadre didactice: „Nu sta să-i pui 4 la infinit. Vezi ce are copilul ăla. Fii un pic curios.” — Lavinia Stan, într-un podcast public despre educație.

O propoziție simplă, dar care atinge un adevăr fundamental: în spatele fiecărei note mici se ascunde o poveste. Curiozitatea profesorului nu înseamnă toleranță excesivă sau renunțarea la standarde.

Înseamnă:

• să privești dincolo de nota de azi,

• să înțelegi ce trăiește copilul,

• să cauți cauza, nu doar consecința.

Un copil nu este o medie.

Nu este o coloană într-un catalog.

Este un univers în formare, un amestec de emoții, ritmuri, nevoi, frici și potențial. Când copilul ia note mici repetate, nu întotdeauna e vorba de lipsă de efort.

Uneori, în spatele lui „4 la infinit” stă:

• o frică de greșeală,

• anxietate,

• neînțelegerea materiei la o lecție anterioară,

• suprastimulare sau oboseală,

• o problemă de vedere sau auz,

• bullying,

• o situație dificilă acasă,

• o dificultate de învățare încă nedepistată,

• lipsa încrederii în sine.

De aceea, mesajul Laviniei Stan este atât de important: curiozitatea profesorului este primul pas spre sprijin real. „4”-ul care strigă după ajutor Copilul nu poate spune întotdeauna: „Nu înțeleg”, „Mi-e frică”, „Nu pot ține ritmul”, „Nu mă simt în siguranță”.

Dar un profesor atent poate simți toate aceste lucruri. Pentru că uneori nota mică nu este „rebeliune” sau „lene”. Este un semnal. O rugăminte nerostită: „Uită-te la mine, te rog.” Iată câteva lucruri simple, care schimbă totul:

1. Să pună întrebarea potrivită „Vrei să-mi spui ce ți se pare greu?” „Unde ai rămas blocat?” „Cum pot să te ajut?”

2. Să vadă efortul, nu doar rezultatul Un copil care încearcă deja face un pas uriaș.

3. Să ofere contexte diferite de învățare Copiii nu învață toți la fel.

4. Să creeze siguranță emoțională în clasă Un copil relaxat învață. Un copil speriat memorează pe fugă… și uită la fel de repede.

5. Să vadă omul, nu doar elevul Fiecare copil vine cu o lume întreagă după el.

Pentru că uneori, diferența dintre „4 la infinit” și un copil înfloritor este doar un adult care alege să întrebe: „Ești bine?”